bețiv definitie

BEȚIV alconaut, basculant, burete, butoi fără fund, carmolist, cititor, drojdier, linginer, paharnic, pilaci, pilangiu, prunar, schior, sticlar, sugaci, sugativă. adjectivbețiv

BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are patima beției. 2. Adj. (În expr.) Muscă-bețivă = musculiță care trăiește în roiuri în jurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris). – Din bețiu (rar folosit,<lat. *bibitivus) + suf. -iv. adjectivbețiv

bețív, -ă adj. (d. beat, beți ca vsl. piĭanivŭ, d. piti, a bea). Care bea mult vin și alte băuturĭ îmbătătoare. adjectivbețiv

bețiv a. și m. care bea peste măsură, care are patima sau darul beției. adjectivbețiv

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve adjectivbețiv

BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus. adjectivbețiv

BEȚÍV, – Ă, bețivi, -e, s. m, și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F.104. Pentru un bețiv toate se reduc lauri vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = muscriliță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebrii). adjectivbețiv

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve adjectivmuscă-bețivă

PROSTITUATĂ URÂTĂ ȘI BEȚIVĂ caracudă, căzătură, coldană. adjectivprostituatăurâtășibețivă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibețiv

bețiv   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bețiv bețivul beți bețiva
plural bețivi bețivii bețive bețivele
genitiv-dativ singular bețiv bețivului bețive bețivei
plural bețivi bețivilor bețive bețivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z