beșteli definitie

BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mustra pe cineva îndelung. verb tranzitiv beșteli

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă verb tranzitiv beșteli

BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec. verb tranzitiv beșteli

BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A mustra cu cuvinte grele și de ocară, a face de ocară. verb tranzitiv beșteli

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului beșteli

beșteli   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) beșteli beștelire beștelit beștelind singular plural
beștelind beșteliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) beștelesc (să) beștelesc beșteleam beștelii beștelisem
a II-a (tu) beștelești (să) beștelești beșteleai beșteliși beșteliseși
a III-a (el, ea) beștelește (să) beșteleai beștelea beșteli beștelise
plural I (noi) beștelim (să) beștelim beșteleam beștelirăm beșteliserăm
a II-a (voi) beșteliți (să) beșteliți beșteleați beștelirăți beșteliserăți
a III-a (ei, ele) beștelesc (să) beștelească beșteleau beșteli beșteliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z