bazat definitie

BAZÁ vb. I. refl., tr. A (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). ♦ refl. A avea încredere în sprijinul cuiva. [< fr. baser]. verb tranzitivbaza

BAZÁ vb. I. refl., tr. a (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). II. refl. a avea încredere (în). (< fr. baser) verb tranzitivbaza

BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. A se sprijini, a se întemeia pe ceva; a avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva. – Fr. baser. verb tranzitivbaza

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză verb tranzitivbaza

bazà v. a pune temeiu pe, a se întemeia, a se sprijini. verb tranzitivbazà

BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser. verb tranzitivbaza

BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. 1. A se sprijini, a se întemeia pe ceva. Se bazează pe memorie. ▭ Sindicatele se bazează pe principiul luptei de clasă, unității, demo­crației muncitorești și al solidarității internaționale. Ist. R.P.R. 678. Argumentele... se bazează pe lucruri disparate; paseri, vînt și lună. SADOVEANU, Z. C. 20. ◊ Tranz. Și-a bazat argumentarea pe date concrete. 2. A avea încredere în sprijinul (moral sau material) al cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva. verb tranzitivbaza

*bazéz v. tr. (fr. baser, d. base, bază). Fac să se sprijine: pe ce-țĭ bazezĭ pretențiunile? V. refl.: mă bazez pe vorba ta. verb tranzitivbazez