bazare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimebazare
- Vezi aici mai multe rimebazare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuba
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubaz
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
BAZÁ vb. I. refl., tr. A (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). ♦ refl. A avea încredere în sprijinul cuiva. [< fr. baser]. substantiv femininbaza
bazár (-re), s. n. – Var. înv. pazar (cu der. săi). Mr. păzare „tîrg, piață”, megl. pazari „tîrguială, tocmire”. Fr. bazar, din per. bazar. A intrat de asemenea din tc. pazar direct; cf. ngr. παζάρι, alb., sb., rus. bazar, bg. pazarĭ. – Der., împrumutați direct din tc., sînt înv.; bazarghidean, s. m. „servitor însărcinat cu cumpărăturile” (‹ tc. pazargiden); bazarlîc, s. n. (cumpărătură), din tc. pazarlik (Roesler 588; Șeineanu, III, 16; Ronzevalle 44). substantiv neutrubazar
BAZÁR s.n. Loc (acoperit) unde se vând obiecte de tot felul; (p. ext.) târg, piață. [Pl. -ruri, -re. / < fr. bazar, cf. pers. bazar – piață]. substantiv neutrubazar
bazár s. n., pl. bazáruri substantiv neutrubazar
bazar n. 1. târg public în Orient; 2. loc acoperit unde se vinde tot felul de mărfuri. V. pazar. substantiv neutrubazar
BAZÁR s. n. 1. complex comercial de tip oriental, dintr-un șir de prăvălii sau tarabe, unde se vând obiecte de tot felul; (p. ext.) târg, piață. 2. magazin de obiecte diverse. (< fr. bazar) substantiv neutrubazar
BAZÁ vb. I. refl., tr. A (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). ♦ refl. A avea încredere în sprijinul cuiva. [< fr. baser]. verb tranzitivbaza
BAZÁ vb. I. refl., tr. a (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). II. refl. a avea încredere (în). (< fr. baser) verb tranzitivbaza
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. A se sprijini, a se întemeia pe ceva; a avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva. – Fr. baser. verb tranzitivbaza
bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză verb tranzitivbaza
bazà v. a pune temeiu pe, a se întemeia, a se sprijini. verb tranzitivbazà
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser. verb tranzitivbaza
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. 1. A se sprijini, a se întemeia pe ceva. Se bazează pe memorie. ▭ Sindicatele se bazează pe principiul luptei de clasă, unității, democrației muncitorești și al solidarității internaționale. Ist. R.P.R. 678. Argumentele... se bazează pe lucruri disparate; paseri, vînt și lună. SADOVEANU, Z. C. 20. ◊ Tranz. Și-a bazat argumentarea pe date concrete. 2. A avea încredere în sprijinul (moral sau material) al cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva. verb tranzitivbaza
*bazéz v. tr. (fr. baser, d. base, bază). Fac să se sprijine: pe ce-țĭ bazezĭ pretențiunile? V. refl.: mă bazez pe vorba ta. verb tranzitivbazez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibazare
| bazare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | bazare | bazarea |
| plural | bazări | bazările | |
| genitiv-dativ | singular | bazări | bazării |
| plural | bazări | bazărilor | |