baton definitie

BATÓN s.n. Bucată lunguiață (de vanilie, de ciocolată etc.). [< fr. bâton]. substantiv neutrubaton

BATÓN s. n. bucată (de vanilie, de ciocolată etc.) în formă de bastonaș. (< fr. bâton) substantiv neutrubaton

baton, batoane, s. n. un milion de lei. substantiv neutrubaton

BATÓN, batoane, s. n. Bucată (de vanilie, de ciocolată, de ceară etc.) lunguiață sau în formă de bastonaș. – Fr. bâton. substantiv neutrubaton

*batón V. baston. substantiv neutrubaton

Baton, conducătorul carului lui Amphiaraus (v. și Amphiaraus). substantiv neutrubaton

batón s. n., pl. batoáne substantiv neutrubaton

BATÓN, batoane, s. n. Bucată (de vanilie, de ciocolată, de ceară etc.) lunguiață sau în formă de bastonaș. – Din fr. bâton. substantiv neutrubaton

BATÓN, batoane, s. n. Bucată (de vanilie, de ciocolată, de ceară etc.) lunguiață sau în formă de bastonaș. substantiv neutrubaton