bato definitie

credit rapid online ifn

BATO- v. bati-. invariabilbato

BATO2- elem. „(rug de) mure”. (<fr. bato-, cf. gr. batos) invariabilbato

credit rapid online ifn

bîtă (bấte), s. f. – Par, măciucă, ciomag. Sl. bŭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac); cf. rădăcina sl. batŭ (rus. bat, sb. bat „par”; Berneker 46). Der. bîtea, s. f. (ciocan de lemn; specie de papură, Typha angustifolia, Sparganium ramosum); bîti, vb. (rar, în Banat: a bate, a ciomăgi). substantiv femininbîtă

bâtă, adj. (invar.) ignorant. substantiv femininbâtă

BÂTĂ1, bâte, s. f. (Reg.) Bunică. substantiv femininbâtă

BÂTĂ2, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag. ♦ Lovitură de bâtă; bătaie. substantiv femininbâtă

bấtă s. f., g-d. art. bấtei; pl. bấte substantiv femininbâtă

bâtă f. băț lung și gros: 1. de mânat vitele; 2. ca armă la bătaie: măciucă. [Slav. BŬTŬ]. substantiv femininbâtă

BÎ́TĂ1 s. f. (Regional) Bunică. Vrei ceva de la mine. Spune-mi-o limpede. Nu mai umbla cu fofîrlica... -Nu vreau nimic, bîtă! STANCU, D. 345. substantiv femininbîtă

bî́tă f., pl. e (vsl. bŭtŭ, sceptru. V. botă 2). Ciomag lung (cum poartă ciobaniĭ). Lovitură dată cu un asemenea cĭomag: ĭ-a tras o bîtă. V. ghioagă, moacă 2 și țoapă 2. substantiv femininbîtă

BẤTĂ, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă2, ceatlău. – Et. nec. substantiv femininbâtă

BÎ́TĂ2, bîte, s. f. 1. Băț lung și gros, de obicei cu mă­ciulie la un capăt; măciucă, ciomag. Îl văd copil de unspre­zece ani, răzemat în bîtă ciobănește, cu opincuța strînsă pe picior și cu o căciulă mare țurcănească dată pe ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. 290. În piepturile păstorilor tineri, răzimați c-un cot de-o stîncă și c-o mînă pe bîtă, încolțea... dorul voiniciei! EMINESCU, N. 5. Bate-mă, doamne, cu bîta, Nu mă bate cu urîta! JARNÍK-BÎBSEANU, D. 430. Ajunge o bîtă la un car de oale. ◊ E x p r. A da cu bîta-n baltă v. b a l t ă. 2. Lovitură de ciomag; bătaie; p. ext. autoritate severă (a cuiva). Știe numai de bîtă.Flăcăul... fiind trăit pîn-atunci sub grija și sub bîta baciului... nu se simțea în stare... să țină piept atîtor întrebări. GALAN, Z. R. 227. substantiv femininbîtă

-BÁTĂ elem. bati-. substantiv femininbată

bátă s. f., g.-d. art. bétei; pl. béte substantiv femininbată

-BÁTĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „adânc”, „profund”, „(referitor la) adâncul mărilor”. [< fr. -bathe]. substantiv femininbată

bátă (béte), s. f.1. Cingătoare, cordon, brîu. 2. Betelie. – Megl. bętă „ciorap, șosetă”. Lat. vĭtta (Candrea, Éléments, 13; Pușcariu 193; REW 9404; Candrea-Dens., 143; DAR); cf. sicil. vitta, it. vita „brîu”, v. fr. vete, cat., sp., port. beta „sfoară, funie”. Der. betelie, s. f. (betelie), al cărui suf. nu este clar (cf. totuși, bătălie, tocălie, țăcălie). Scriban îl relaționează cu rom. bretele, fr. bretelles; ipoteza sa este improbabilă, dat fiind sensul cu totul specializat de betelie, și pare a se baza pe o confuzie cu bertelie. substantiv femininbată

BÁTĂ, bete, s. f. 1. (Reg.) Betelie. 2. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. – Lat. vitta. substantiv femininbată

bátă f., pl. ete (din beată, d. lat. vĭtta, panglică; cat. sp. pg. beta). Betelĭe, bantă, bentiță. Pl. Cingătoare de rochie orĭ de pantalonĭ, o fășie foarte lungă, uneorĭ ornată cu fluturi și cu mărgele. A da pe bete afară, a alunga cu ocărĭ orĭ cu forța. V. brîŭ, curea. substantiv femininbată

bată f. 1. fășie mărginașă de pânză ori de postav; 2. pl. bete, cingătoare mai îngustă de cât brâul; a da pe bete afară, a alunga pe cineva apucându-l de brâu, a-l izgoni: apoi îl dete pe bete din ostrov ISP. [Lat. VITTA]. substantiv femininbată

BÁTĂ, bete, s. f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. 2. (Reg.) Betelie. – Lat. *bitta (= vitta „legătură”). substantiv femininbată

BÁTĂ, bete, s. f. 1. (Mai ales în Mold. și Transilv.) Betelie. [Fata] învălătucește struna pe deget și o face ghemușor, pe urmă o coase în bata fustei. SEVASTOS, N. 5. (Numai la pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută, mai ales din lînă de diferite culori, cu care se încing peste mijloc țăranii și țărancele din unele regiuni. V. cingătoare, brîu, bîrneț. A intrat nenea Ghiță. După el, o fetică mlădioasă ca o steblă, cu ochi castanii. Fustă albastră de stambă și bete roșii. SADO­VEANU, M. C. 32. Șapte fete, Șapte bete; La izvoare le spă­lară Și de nori le atîrnară (Curcubeul). SADOVEANU, Z. C. 6. ◊ Expr. A da pe bete (pe cineva sau faptele cuiva) = a da de gol. Vai, bietele fete! Că le-am prăpădit Și le-am dat pe bete... De-acum m-am topit! ALECSANDRI, T. I 124. A da (pe cineva) pe bete afară = a da afară, a goni. Vizirul vorbe d-aceste nevrînd nici a auzi, L-a dat. [pe pescar] pe bete afară ca ș-în cealaltă zi. PANN, P. V III 127. substantiv femininbată

a fi bâtă expr. a fi complet pe dinafară / nepriceput într-un anumit domeniu. substantiv femininafibâtă

a da cu bâta-n baltă expr. (pop.) a face o gafă. substantiv femininadacubâtanbaltă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibato

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z