batjocuritór, -oáre adj. Luător în rîs, insultător: om batjocuritor, vorbe batjocuritoare. – Și batjocoritor. adjectiv batjocuritor
| batjocuritor adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | batjocuritor | batjocuritorul | batjocuritoare | batjocuritoarea |
| plural | batjocuritori | batjocuritorii | batjocuritoare | batjocuritoarele | |
| genitiv-dativ | singular | batjocuritor | batjocuritorului | batjocuritoare | batjocuritoarei |
| plural | batjocuritori | batjocuritorilor | batjocuritoare | batjocuritoarelor | |