BATJOCURÍ vb. IV. v. batjocori. verb tranzitivbatjocuri
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură. verb tranzitivbatjocori
BATJOCURÍ vb. IV v. batjocori. verb tranzitivbatjocuri
BATJOCURÍ vb. IV v. batjocori. verb tranzitivbatjocuri
batjocurésc și (ob.) baj- v. tr. (d. batjocură). Ocărăsc cu epitete aspre. Ofensez, înjosesc, îmĭ bat joc. – Și batjocoresc. verb tranzitivbatjocuresc
batjocurire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | batjocurire | batjocurirea |
plural | batjocuriri | batjocuririle | |
genitiv-dativ | singular | batjocuriri | batjocuririi |
plural | batjocuriri | batjocuririlor |