batir definitie

credit rapid online ifn

batír (-ruri), s. n. – Ață de însăilat. Fr. bâtir „a însăla” (sec. XX). Termen de croitorie. substantiv neutrubatir

BATÍR s.n. Fir de bumbac răsucit ușor, întrebuințat la însăilat. [< fr. bâtir]. substantiv neutrubatir

credit rapid online ifn

BATÍR s. n. fir de bumbac răsucit ușor, la însăilat. (< fr. bátir) substantiv neutrubatir

BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Fr. bâtir. substantiv neutrubatir

batír (ață) (înv.) s. n., pl. batíre substantiv neutrubatir

BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec. substantiv neutrubatir

BÁTIR adv. v. batăr. substantiv neutrubatir

BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor și puțin mai gros decît ața de cusut, întrebuințat la însăilat; ață de însăilat. substantiv neutrubatir

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibatir

batir  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular batir batirul
plural batire batirele
genitiv-dativ singular batir batirului
plural batire batirelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z