baston definitie

bastón (bastoáne), s. n. – Bucată de lemn. – Var. baton, s. n. (baghetă, bucată). Mr. băscune, megl. băstun. It. bastone (sec. XVIII); în dialecte, prin intermediul ngr. μπαστούνι (cf. Ruffini 334) sau tc. bastun. Baton se folosește aproape exclusiv pentru bucățile de ciocolată, fr. bâton de chocolat. substantiv neutrubaston

BASTÓN s.n. 1. Obiect în formă de băț sau de ciomag lucrat frumos, folosit de obicei ca sprijin la mers. ◊ Baston de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității. ♦ Băț de mărimi diferite folosit în gimnastica medicală cu scop corectiv. 2. Piesă cilindrică de metal sau de lemn, care are diferite întrebuințări la bordul unei nave. [< it. bastone]. substantiv neutrubaston

baston, bastoane, s. n. (șc.) nota unu substantiv neutrubaston

bastón (băț) s. n., pl. bastoáne substantiv neutrubaston

BASTÓN s. n. 1. obiect în formă de băț, ca sprijin la mers. ♦ ~ de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității. 2. băț de mărimi diferite în gimnastica medicală cu scop corectiv. 3. bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuințări la bordul unei nave. (< it. bastone) substantiv neutrubaston

BASTÓN, bastoane, s. n. 1. Băț care servește de reazem în timpul mersului. ♦ Lovitură dată cu un asemenea băț. 2. (Rar) Baton. – It. bastone. substantiv neutrubaston

*bastón n., pl. oane (it. bastone, fr. bâton; ngr. bastúni). Băț în care oameniĭ se sprijină orĭ cu care se apără de cîni. Lovitură de baston: ĭ-a tras un baston. Bucată dintr’un pachet de ciocolată (fals baton, după fr. bâton). Insigna unor demnitățĭ: bastonu de mareșal. De-a bastonu, un joc copilăresc. V. cĭomag, sceptru, topuz. substantiv neutrubaston

baston n. 1. bucată de lemn, lungă și subțire, ce se poate ținea în mână; 2. lovitură cu bastonul; 3. (de a) numele unui joc de copii. [It. BASTONE]. substantiv neutrubaston

BASTÓN, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone. substantiv neutrubaston

BASTÓN, bastoane, s. n. 1. Băț, de obicei cu capătul de sus îndoit, care servește de reazem în timpul mersului. V. b î t ă. Veneau electorii de club cu bastoane groase în mînă. PAS, L. I 42. își dădu seama că a uitat să depună și bastonul la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60. Baston de mareșal = baston purtat de mareșali ca semn al rangului lor. 2. Baton. Baston de ciocolată. Baston de ceară. substantiv neutrubaston

a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / țiparu’ expr. a lenevi, a trândăvi. substantiv neutruafrecabastonul

BASTON DE CAUCIUC încălzitor, negrocalmin, termometru. substantiv neutrubastondecauciuc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibaston

baston  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular baston bastonul
plural bastoane bastoanele
genitiv-dativ singular baston bastonului
plural bastoane bastoanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z