Alege sensul dorit: basc -substantiv masculin și feminin basc -substantiv neutru basc -temporar

basc definitie

basc (-că), adj. – Din Țara Bascilor. Fr. basque.Der. bască, s. f. (beretă). S-a spus înainte și bască (‹ fr. basque) pentru „fustă lungă”; cuvîntul a ieșit din uz o dată cu moda. Același lucru se poate spune despre baschină, din fr. basquine. substantiv masculin și femininbasc

basc1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. báscă, pl. básce substantiv masculin și femininbasc

BASC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ◊ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque) substantiv masculin și femininbasc

BASC2, -Ă, basci, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații care locuiește în Pirineii occidentali. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1). – Fr. basque. substantiv masculin și femininbasc

BASC2, -Ă, basci, -e, adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor3. Limba bască. substantiv masculin și femininbasc

BASC4, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque. substantiv masculin și femininbasc

BASC3, -Ă, basci, -e, s. m. și f. Persoană aparținînd unei populații care locuiește în Pirineii occidentali (în Franța și în Spania) și de-a lungul țărmului învecinat al oceanului. substantiv masculin și femininbasc

báscă3 (limbă) s. f., g.-d. art. báscei substantiv masculin și femininbască

Basci pl. popor de rasa Iberilor în număr de o jum. mil., pe cele două cline ale Pirineilor, grăind o limbă cu totul particulară. substantiv masculin și femininbasci

BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque < it. basca] substantiv neutrubasc

basc3 (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri substantiv neutrubasc

BASC1 s. n. parte a unei jachete (fuste) care acoperă șoldurile. (< fr. basque) substantiv neutrubasc

basc2 / báscă1 (beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băști substantiv neutrubasc

BASC1 s. n. v. bască. substantiv neutrubasc

BASC3 s. n. v. bască. substantiv neutrubasc

BASC1 s. n. v. bască. substantiv neutrubasc

BASC1, bascuri s. n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. – Din fr. basque. substantiv neutrubasc

BASC2, bascuri, s. n. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: báscă (pl. băști) s. f.] – Din fr. [beret] basque. substantiv neutrubasc

să-ți bați copiii / copiii cu basca / copiii cu ziarul ud / copiii și nevasta expr. folosită ca hiperbolă într-o descriere substantiv neutrusățibațicopiii

BASC4, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque. temporarbasc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibasc

basc  substantiv masculin și feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular basc bascul
plural bascuri bascurile
genitiv-dativ singular basc bascului
plural bascuri bascurilor
basc  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular basc bascul bască basca
plural basci bascii basce bascele
genitiv-dativ singular basc bascului basce bascei
plural basci bascilor basce bascelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z