BARONÉT s.m. Titlu de noblețe în Anglia, dat unui ordin de cavaleri; persoană având acest titlu. [< fr. baronnet]. substantiv masculinbaronet
BARONÉT s. m. titlu de noblețe, în Anglia, dat unui ordin de cavaleri. (< fr. baronnet) substantiv masculinbaronet
BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Fr. baronnet. substantiv masculinbaronet
*baronét m. (engl. baronet). În Anglia, nobil între baron și cavaler. substantiv masculinbaronet
baronét s. m., pl. baronéți substantiv masculinbaronet
BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu nobiliar ereditar în Anglia al membrilor unui ordin de cavaleri; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet. substantiv masculinbaronet
baronet substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | baronet | baronetul |
plural | baroneți | baroneții | |
genitiv-dativ | singular | baronet | baronetului |
plural | baroneți | baroneților |