barometru definitie

credit rapid online ifn

BAROMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. [< fr. baromètre, cf. gr. baros – greutate, metron – măsură]. substantiv neutrubarometru

BAROMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. 2. (fig.) ceea ce servește pentru a măsura. (< fr. baromètre) substantiv neutrubarometru

credit rapid online ifn

BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice, format dintr-un tub de sticlă care conține mercur introdus într-un alt recipient cu mercur și fixat pe o tăbliță gradată sau dintr-o cutie metalică ale cărei deformații, sub acțiunea variațiilor presiunii atmosferice, dau valorile presiunii care sunt indicate de un ac pe o scară gradată. – Fr. baromètre (< gr.). substantiv neutrubarometru

*barométru n., pl. e (vgr. báros, greutate, și métron, măsură). Fiz. Instrument de constatat presiunea aeruluĭ și pin urmare, schimbărĭle atmosferice. – Acest instrument, inventat la 1643 de Toricelli, discipulu luĭ Galileŭ, cuprinde o coloană de mercur care se coboară cu cît te suĭ în atmosferă, fiindcă sus e aeru maĭ ușor. Cu el a măsurat Pascal înălțimile munților. El anunță, pînă la un oarecare punct, timpu frumos orĭ răŭ, căcĭ aeru uscat, fiind maĭ ușor decît cel umed, mercuru se urcă atuncĭ cînd nu va ploŭa și se coboară în caz contrar. Principalele barometre-s cele cu mercur (cu ceșcuță, sifon sau cadran) și barometru aneroid. substantiv neutrubarometru

barométru (-me-tru) s. n., art. barométrul; pl. barométre substantiv neutrubarometru

barometru m. instrument de fizică spre a măsura, după înălțimea coloanei de mercuriu, presiunea atmosferică și variațiunile ei; inventat de Torricelli (1643). substantiv neutrubarometru

BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. – Din fr. baromètre. substantiv neutrubarometru

BAROMÉTRU, barometre, s. n. Aparat pentru măsu­rarea presiunii atmosferice, format dintr-un tub de sticlă încărcat cu mercur și fixat pe o tăbliță gradată, care servește la determinarea variațiilor atmosferice. Se îndreaptă spre tablă, consultînd... barometrul. SEBASTIAN, T. 10. Octombrie-a lăsat pe dealuri Covoare galbene și roșii... Mă uit mereu la barometru Și mă-nfior cînd scade-un pic, Căci soarele e tot mai mic în diametru. TOPÎRCEANU, M. 32. ◊ Barometru aneroid v. a n e r o i d. ◊ F i g. Vremelnica așezare omenească [portul Sulina] crește și scade după barometrul recoltei anuale. BART, E. 354. substantiv neutrubarometru

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibarometru

barometru  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular barometru barometrul
plural barometre barometrele
genitiv-dativ singular barometru barometrului
plural barometre barometrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z