baroc definitie

BARÓC, -Ă adj. Stil baroc (și s.n.) = stil artistic predominant în sec. XVII-XVIII, care se caracterizează prin ornamentație excesivă, neregularitatea liniilor și prin monumentalitatea construcțiilor (în arhitectură), contururi agitate (în sculptură), prin folosirea largă a tehnicii clarobscurului, compoziții în diagonală sau în vârtej (în pictură), dramatism interior și o anumită bizarerie și îndrăzneală a metaforei (în muzică și poezie). ♦ Stilul de la sfârșitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conținutului. ♦ (p. ext.) Stil încărcat, retoric, excesiv de ornamentat. [< it. baròcco, fr. baroque, cf. port. barocco – perlă de formă neregulată]. adjectivbaroc

*baróc, -ă adj. (fr. baroque, d. sp. barrueco; it. barocco). Neregular, bizar: figură barocă, spirit baroc. Adv. În mod baroc. adjectivbaroc

baróc¹ adj. m., pl. baróci; f. barócă, pl. baróce adjectivbaroc

baróc² s. n. adjectivbaroc

baroc a. 1. bizar și supărător: idee barocă; 2. capricios: stil baroc. adjectivbaroc

BARÓC, -Ă adj. 1. stil ~ (și s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârșitul Renașterii și mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea și monumentalitatea formelor, ornamentația excesivă, inventivitatea și fantezia exprimării. ◊ stil de la sfârșitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conținutului. 2. (fig.) exagerat; bizar, extravagant. (< fr. baroque, it. barocco) adjectivbaroc

BARÓC, -Ă, (rar) baroci, -e, adj. (În expr.) Stil baroc = stil artistic dezvoltat în sec. XVII-XVIII, caracterizat prin excesul de ornamentare complicată, de înflorituri, precum și (în arhitectură) prin neregularitatea liniilor și prin monumentalitate. – Fr. baroque. adjectivbaroc

BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic specific sec. XVI-XVIII) care este caracterizat prin gustul pentru colosal și grandios, prin neregularitate și exces de ornamente complicate. ♦ Adj. (Despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil. ♦ (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate și fantezie de exprimare. – Din fr. baroque. adjectivbaroc

BARÓC, -Ă, (rar) baroci, -e, adj. (În arhitectură, în artele plastice, muzică și artele minore, în e x p r.) Stil baroc = stil artistic dezvoltat în secolele XVII-XVIII, caracterizat prin neregularitatea liniilor, prin exces de orna­mentare complicată, greoaie și capricioasă și prin monu­mentalitatea construcțiilor. V. rococo. ◊ (Substan­tivat, n.) [Constantin Brîncoveanu] a domnit atunci cînd tumultuoasa inflorire a barocului era în toi. M. I. CARA­GIALE, C. 23. ♦ (Despre clădiri, tablouri, compoziții muzicale, mobile etc.) În stil baroc. Catedrală barocă. Pictura barocă a lui Rubens. Muzica barocă a lui Haendel. Mobilier baroc. ♦ F i g. (Depreciativ) Curios, ciudat. adjectivbaroc