baretă definitie

BARÉTĂ¹ s.f. 1. Bentiță (de piele, de pânză etc.) care încheie un pantof. 2. Lamelă de metal care se fixează transversal pe un obiect (medalie, tabacheră etc.). [< fr. barrette, it. baretta]. substantiv femininbaretă

BARÉTĂ² s.f. (Rar) Pălăria roșie a cardinalilor; tichie. [< it. baretta]. substantiv femininbaretă

BARÉTĂ¹ s. f. 1. bentiță (de piele, de pânză) care încheie un pantof. 2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc. 3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundații. 4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile. (< fr. barrette) substantiv femininbaretă

BARÉTĂ² s. f. pălărie roșie purtată de cardinali. (< it. baretta) substantiv femininbaretă

BARÉTĂ¹, barete s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.). – Fr. barrette. substantiv femininbaretă

*1) barétă f., pl. e (fr. barrette, d. it. barretta. V. bărată și beretă). Bereta (tichia) roșie a cardinalilor. substantiv femininbaretă

barétă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. barétei; pl. baréte substantiv femininbaretă

BARÉTĂ², barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri, purtată de unii preoți și, în trecut, de unii soldați. – Fr. barrette. substantiv femininbaretă

*2) barétă f., pl. e (fr. barrette, dim. d. barre, bară). Fășie de piele cu care se încheĭe o gheată orĭ de metal așezată transversal pe panglica uneĭ medaliĭ. substantiv femininbaretă

baretă f. căciulă roșie de lână sau de pâslă (mai ales la cardinali). substantiv femininbaretă

BARÉTĂ¹, barete s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.). 3. Panglică de decorație; semn distinctiv al unei decorații care reproduce desenul panglicii și se poartă în locul decorației. – Din fr. barrette. substantiv femininbaretă

BARÉTĂ², barete, s. f. (Rar) Bonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colțuri, purtată de preoții catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident. – Din fr. barrette. substantiv femininbaretă

BARÉTĂ¹, barete, s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată (de obicei) trans­versal pe un obiect tot de metal (pe o tabacheră, o deco­rație etc.). substantiv femininbaretă

BARÉTĂ², barete, s. f. (Rar) Căci uliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri (purtată de unii preoți și, în trecut, de soldați); bonetă, tichie. La pașii dăruia domnul fiecărui ostaș o ckiveră sau o baretă și o bucată de postav pentru uniformă. BĂLCESCU, O. I 16. substantiv femininbaretă