barbún (barbúni), s. m. – Pește mare, Mullus barbatus. Ven. barbun (cf. it. barbone) prin intermediul ngr. μπαρμποῦνι (Miklosich, Fremdw., 77; Tiktin; DAR); cf. bg. barbunja, sb. barbun. substantiv masculinbarbun
BARBÚN, barbuni, s. m. Pește mic de mare, de culoare roșiatică, cu aripioarele galbene, cu două fire lungi sub bărbie și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Ngr. barbuni. substantiv masculinbarbun
barbún m. (ngr. barbúni, d. ven. barbun, it. barbone; turc. barbunia, bg. barbunĭa). Un pește din neamul crapuluĭ, lung de vreo 20 c.m. (cyprinus barbus). Un pește din neamu calcanuluĭ (mullus barbatus). substantiv masculinbarbun
barbún s. m., pl. barbúni substantiv masculinbarbun
barbun m. pește osos, lat și de formă ovală, de coloare roșie închisă (Mullus barbatus). [Gr. mod. din veneț. BARBUN, numit astfel dupe cele patru fire de barbă din jurul gurei]. substantiv masculinbarbun
BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două mustăți sub falca inferioară, și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni. substantiv masculinbarbun
BARBÚN, barbuni, s. m. Pește mic de mare, de culoare roșiatică, cu două fire lungi sub bărbie. Barbunii care-i frigea pe grătar un cuvios monah... au înviat și au sărit de pe foc. SADOVEANU, Z. C. 270. substantiv masculinbarbun
barbun substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | barbun | barbunul |
plural | barbuni | barbunii | |
genitiv-dativ | singular | barbun | barbunului |
plural | barbuni | barbunilor |