bang definitie

BANG s. n. zgomot violent produs de un avion care depășește viteza sonică. (< fr., engl. bang) substantiv neutrubang

BANG interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot. – Onomatopee. substantiv neutrubang

bang și dang, interj. care arată sunetu unuĭ clopot mare tras maĭ rar (tot așa și ung. kong-bong. V. și balang). substantiv neutrubang

bang¹ interj. substantiv neutrubang

bang² s. n. substantiv neutrubang

BANG interj., s. n. 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau alt sunet metalic; dang, balang. 2. S. n. Sunetul astfel produs. – Onomatopee. substantiv neutrubang

BANG interj. (Adesea repetat) Interjecție care imită sunetul unui clopot; balang, dang. substantiv neutrubang

BIG BANG [BIG-BÉNG] s. n. (astr.) marea explozie (ipotetică) a atomului primitiv de materie, care a inițiat expansiunea universului. (< engl. bing bang/theory/) substantiv neutrubigbang

Big Bang (angl.) [pron. bigbéng] s. n., art. Big Bangul substantiv neutrubigbang

BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) aflată la originea expansiunii universului. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory]. substantiv neutrubigbang

BANG SÓNIC s. n. (Fiz.) Zgomot puternic produs în momentul când un corp în mișcare depășește viteza sunetului. – Din engl. sonic bang. substantiv neutrubangsonic