banditism definitie

BANDITÍSM s.n. Tâlhărie, hoție. [Cf. fr. banditisme]. substantiv neutru banditism

BANDITÍSM s. n. act, faptă violentă săvârșită de o bandă; tâlhărie. (< fr. banditisme) substantiv neutru banditism

BANDITÍSM, banditisme, s. n. Tâlhărie. – Fr. banditisme. substantiv neutru banditism

*banditízm n. (din bandit, fr. banditisme). Starea uneĭ țărĭ bîntuite de bandițĭ. Ocupațiunea de bandit. Faptă de bandit (tîlhărie). substantiv neutru banditizm

banditísm s. n., (acțiuni) pl. banditísme substantiv neutru banditism

banditism n. 1. starea unei țări bântuită de bandiți; 2. obiceiurile bandiților. substantiv neutru banditism

BANDITÍSM, (2) banditisme, s. n. 1. Atitudine, comportare de bandit; tâlhărie. 2. Faptă de bandit. – Din fr. banditisme. substantiv neutru banditism

BANDITÍSM, banditisme, s. n. Tîlhărie. substantiv neutru banditism

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului banditism

banditism   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular banditism banditismul
plural banditisme banditismele
genitiv-dativ singular banditism banditismului
plural banditisme banditismelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z