BANDEROLÁRE s.f. Acțiunea de a banderola. [< banderola]. substantiv feminin banderolare
banderoláre s. f., g.-d. art. banderolắrii substantiv feminin banderolare
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler]. verb tranzitiv banderola
| banderolare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | banderolare | banderolarea |
| plural | banderolări | banderolările | |
| genitiv-dativ | singular | banderolări | banderolării |
| plural | banderolări | banderolărilor | |