BANDERÓLĂ s.f. 1. Steguleț (de lance, de catarg etc.). 2. Bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, unei cărți etc. ♦ Bandă de pânză care se poartă la braț ca semn de recunoaștere, pentru a arăta că cel care o poartă are anumite însărcinări etc. [< fr. banderole, it. banderuola]. substantiv femininbanderolă
BANDERÓLĂ s. f. 1. steguleț (de lance, de catarg etc.) 2. bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, a unei cărți etc. 3. bandă de pânză care se poartă la braț ca semn al unei anumite însărcinări etc.; brasardă (1). (< fr. banderole, it. banderuola) substantiv femininbanderolă
BANDERÓLĂ, banderole, s. f. 1. Fâșie de hârtie care se lipește în jurul unui pachet, al unei cărți etc. pentru a împiedica desfacerea lor frauduloasă. ♦ Fâșie de pânză care se trece în jurul brațului ca semn al unei anumite însărcinări. 2. Fâșie mică de stofă prinsă la vârful unui catarg, al unei lănci etc. – Fr. banderole. substantiv femininbanderolă
banderólă s. f., g.-d. art. banderólei; pl. banderóle substantiv femininbanderolă
banderolă f. bandă mică de legat mărfuri: hârtie satinată pentru banderole. substantiv femininbanderolă
*banderólă f., pl. e (fr. banderole, it. banderuola, steguleț, dim. d. bandiera, bandieră). Panglicuță de hîrtie (la un pachet de ceaĭ, de tutun ș.a.). substantiv femininbanderolă
BANDERÓLĂ, banderole, s. f. 1. Fâșie de hârtie petrecută în jurul unui pachet sau al unei cărți pentru a împiedica desfacerea ei. 2. Brasardă. 3. Steguleț care servește ca semn distinctiv (prins în vârful unei lănci, al unui catarg etc.). – Din fr. banderole. substantiv femininbanderolă
BANDERÓLĂ, banderole, s. f. 1. Fîșiuță sau bandă mică de stofă, prinsă la un capăt de vîrful unui catarg, al unei lănci etc. astfel încît să fîlfîie; steguleț. V. f a n i o n. 2. (În pictură și sculptură) Fîșiuță purtînd o inscripție, pusă în mîna unor personaje sau încadrînd o figură. Aceste patru icoane din urmă sînt încadrate sus prin niște banderole arcuite, pe care se citește o inscripțiune slavonă. ODOBESCU, S. I 403. 2. Fîșie de hîrtie care se lipește în jurul unui pachet de mărfuri, al unei cutii de medicamente, al unei cărți etc., pentru a împiedica desfacerea lor frauduloasă. ♦ Fîșie de pînză care se trece în jurul brațului ca semn al unei anumite însărcinări (serviciu de ordine, de prim-ajutor etc.). substantiv femininbanderolă
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler]. verb tranzitivbanderola
banderola substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)banderola | banderolare | banderolat | banderolând | singular | plural | ||
banderolând | banderolați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | banderolez | (să)banderolez | banderolam | banderolai | banderolasem | |
a II-a (tu) | banderolezi | (să)banderolezi | banderolai | banderolași | banderolaseși | ||
a III-a (el, ea) | banderolează | (să)banderolai | banderola | banderolă | banderolase | ||
plural | I (noi) | banderolăm | (să)banderolăm | banderolam | banderolarăm | banderolaserăm | |
a II-a (voi) | banderolați | (să)banderolați | banderolați | banderolarăți | banderolaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | banderolează | (să)banderoleze | banderolau | banderolară | banderolaseră |