Alege sensul dorit: banderola -substantiv feminin banderola -verb tranzitiv

banderola definitie

credit rapid online ifn

BANDERÓLĂ s.f. 1. Steguleț (de lance, de catarg etc.). 2. Bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, unei cărți etc. ♦ Bandă de pânză care se poartă la braț ca semn de recunoaștere, pentru a arăta că cel care o poartă are anumite însărcinări etc. [< fr. banderole, it. banderuola]. substantiv femininbanderolă

BANDERÓLĂ s. f. 1. steguleț (de lance, de catarg etc.) 2. bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, a unei cărți etc. 3. bandă de pânză care se poartă la braț ca semn al unei anumite însărcinări etc.; brasardă (1). (< fr. banderole, it. banderuola) substantiv femininbanderolă

credit rapid online ifn

BANDERÓLĂ, banderole, s. f. 1. Fâșie de hârtie care se lipește în jurul unui pachet, al unei cărți etc. pentru a împiedica desfacerea lor frauduloasă. ♦ Fâșie de pânză care se trece în jurul brațului ca semn al unei anumite însărcinări. 2. Fâșie mică de stofă prinsă la vârful unui catarg, al unei lănci etc. – Fr. banderole. substantiv femininbanderolă

banderólă s. f., g.-d. art. banderólei; pl. banderóle substantiv femininbanderolă

banderolă f. bandă mică de legat mărfuri: hârtie satinată pentru banderole. substantiv femininbanderolă

*banderólă f., pl. e (fr. banderole, it. banderuola, steguleț, dim. d. bandiera, bandieră). Panglicuță de hîrtie (la un pachet de ceaĭ, de tutun ș.a.). substantiv femininbanderolă

BANDERÓLĂ, banderole, s. f. 1. Fâșie de hârtie petrecută în jurul unui pachet sau al unei cărți pentru a împiedica desfacerea ei. 2. Brasardă. 3. Steguleț care servește ca semn distinctiv (prins în vârful unei lănci, al unui catarg etc.). – Din fr. banderole. substantiv femininbanderolă

BANDERÓLĂ, banderole, s. f. 1. Fîșiuță sau bandă mică de stofă, prinsă la un capăt de vîrful unui catarg, al unei lănci etc. astfel încît să fîlfîie; steguleț. V. f a n i o n. 2. (În pictură și sculptură) Fîșiuță purtînd o inscripție, pusă în mîna unor personaje sau încadrînd o figură. Aceste patru icoane din urmă sînt încadrate sus prin niște banderole arcuite, pe care se citește o inscripțiune slavonă. ODOBESCU, S. I 403. 2. Fîșie de hîrtie care se lipește în jurul unui pachet de mărfuri, al unei cutii de medicamente, al unei cărți etc., pentru a împiedica desfacerea lor frauduloasă. ♦ Fîșie de pînză care se trece în jurul brațului ca semn al unei anumite însărcinări (serviciu de ordine, de prim-ajutor etc.). substantiv femininbanderolă

BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler]. verb tranzitivbanderola

BANDEROLÁ vb. tr. a aplica o banderolă (2). (< fr. banderoler) verb tranzitivbanderola

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluibanderola

banderola  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)banderola banderolare banderolat banderolând singular plural
banderolând banderolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) banderolez (să)banderolez banderolam banderolai banderolasem
a II-a (tu) banderolezi (să)banderolezi banderolai banderolași banderolaseși
a III-a (el, ea) banderolea (să)banderolai banderola banderolă banderolase
plural I (noi) banderolăm (să)banderolăm banderolam banderolarăm banderolaserăm
a II-a (voi) banderolați (să)banderolați banderolați banderolarăți banderolaserăți
a III-a (ei, ele) banderolea (să)banderoleze banderolau banderola banderolaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z