bancută definitie

credit rapid online ifn

pițúlă f., pl. e (ung. picula). Trans. Monetă [!] austro-ungurească de 20 filerĭ, numită și băncuță. V. tult. substantiv femininpițulă

BĂNCÚTĂ, băncute, s. f. (Înv. și reg.) Bancnotă. – Germ. Banknotte. substantiv femininbăncută

credit rapid online ifn

băncútă, s.f. – v. bancută. substantiv femininbăncută

BĂNCÚTĂ, băncuțe, s. f. (Transilv., învechit) Denu­mire populară folosită pentru orice fel de bani de hîrtie. Stau la mine galbenii pe gard? Sau cresc băncuțele ca șușoarcele (= pănușile) ? SLAVICI, la TDRG. substantiv femininbăncută

BĂNCÚȚĂ2, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă1. substantiv femininbăncuță

BĂNCÚȚĂ1, băncuțe, s. f. (Înv. și reg.) Monedă mică de argint în valoare de 50 de bani; firfirică. ♦ (La pl.) Bani, parale. – Din bancă2 + suf. -uță. substantiv femininbăncuță

1) băncúță f., pl. e. Bancă mică. substantiv femininbăncuță

băncúță s. f., g.-d. art. băncúței; pl. băncúțe substantiv femininbăncuță

băncuță f. 1. monedă mică de argint în valoare de 50 centime; 2. bancnotă de mică valoare [Cf. nemț. Bankozettel]. substantiv femininbăncuță

2) băncuță, f. pl. e (germ. banko-zettel, hîrtie de bancă, supt. infl. lui băncuță 1. În Ardeal pe timpul absolutizmului, fusese niște hîrtiĭ de banĭ de 10-20 de crăițarĭ pe care scria banko-zettel, care eraŭ tipărite maĭ multe într’o foaie și se desprindeaŭ atîtea cîte trebuiaŭ să fie plătite). Trans. Pițulă, piesă de 20 de filerĭ. Munt. Dupcă de 50 de banĭ. substantiv femininbăncuță

BĂNCÚȚĂ1, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă1. – Bancă1 + suf. -uță. substantiv femininbăncuță

BĂNCÚȚĂ2, băncuțe, s. f. Monedă mică de argint din trecut, în valoare de 50 de bani; firfiric. ♦ (Înv. și reg.) Monedă de mică valoare (10-20 de creițari). ♦ (La pl.) Bani, parale. – Din germ. Bankozettel. substantiv femininbăncuță

BĂNCÚȚĂ2, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă1. substantiv femininbăncuță

BĂNCÚȚĂ1, băncuțe, s. f. (Munt., învechit) Monedă mică de argint în valoare de 50 de bani; firfirică. Îi mărise leafa cu o băncuță pe săptămînă. G. M. ZAMFI­RESCU, SF. M. N. I 157. Dacă i s-ar preface zilele lui negre in băncuțe de argint, apoi ar fi mai bogat decît cneazul Țugui de la Bălțătești. SADOVEANU, N. F. 63. « Ce-o fi în oala aceea al vostru să fie »... Ce să vezi! poli, gal­beni, patace... băncuțe, hîrtii de 20, de 100, ba și de 1000. CARAGIALE, O. II 28. ♦ (La pl.) Bani, parale. Tinerețe, haine scumpe, Cumpăra-v-aș, n-am băncuțe. HODOȘ, P. P. 153. substantiv femininbăncuță

bancútă, -e, (băncută, băncuță), s.f. – Monedă de 50 de bani; odinioară (în Trans.), monedă de 20 de creițari (DER): „Câte paie pă casă / Atâtea bancute pă masă” (Bilțiu 1996: 338). – Din germ. Banknote. temporarbancută

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibancută

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z