bancruta definitie
- Vezi aici mai multe sinonimebancruta
- Vezi aici mai multe rimebancruta
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuba
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuban
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuta
BANCRÚTĂ s.f. Situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. [< fr. banqueroute, cf. germ. Bankrott, it. bancarotta < banco – bancă, rotto – rupt]. substantiv femininbancrută
bancrútă s. f., g.-d. art. bancrútei; pl. bancrúte substantiv femininbancrută
BANCRÚTĂ s. f. situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. (< fr. banqueroute, it. bancarotta) substantiv femininbancrută
BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. (În orânduirea capitalistă) Situație a unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. – Fr. banqueroute. substantiv femininbancrută
*bancrútă f., pl. e (fr. banqueroute, d. it. bancarotti, „bancă ruptă”, faliment). Faliment. substantiv femininbancrută
bancrută f. faliment (= fr. banqueroute). substantiv femininbancrută
BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi; crah. – Din fr. banqueroute. substantiv femininbancrută
BANCRÚTĂ, (rar) bancrute, s. f. (În orînduirea capitalistă) Situația unui comerciant falit, care s-a făcur vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna* creditorilor. Bancruta este o infracțiune penală. Bancrută frauduloasă. substantiv femininbancrută
BANCRUTÁ vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren]. verbbancruta
BANCRUTÁ vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren) verbbancruta
bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză verbbancruta
bancrutà v. a face bancrută, a da faliment. verbbancrutà
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren. verbbancruta
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluibancruta
| bancruta substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)bancruta | bancrutare | bancrutat | bancrutând | singular | plural | ||
| bancrutând | bancrutați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | bancrutez | (să)bancrutez | bancrutam | bancrutai | bancrutasem | |
| a II-a (tu) | bancrutezi | (să)bancrutezi | bancrutai | bancrutași | bancrutaseși | ||
| a III-a (el, ea) | bancrutează | (să)bancrutai | bancruta | bancrută | bancrutase | ||
| plural | I (noi) | bancrutăm | (să)bancrutăm | bancrutam | bancrutarăm | bancrutaserăm | |
| a II-a (voi) | bancrutați | (să)bancrutați | bancrutați | bancrutarăți | bancrutaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | bancrutează | (să)bancruteze | bancrutau | bancrutară | bancrutaseră | ||