banan definitie

BANÁN s.m. (Bot.) Plantă tropicală arborescentă cu frunze late și lunguiețe, ale cărei fructe cresc în ciorchine; bananier. [< banană, cf. it. banano]. substantiv masculinbanan

BANÁN I. s. m. Bananier. II. adj. inv., s. n. (De) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano) substantiv masculinbanan

BANÁN I. s. m. bananier. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano) substantiv masculinbanan

BANÁN, banani, s. m. Plantă tropicală cu aspect arborescent, cu foi late și lungi în mijlocul cărora cresc, în mănunchiuri, fructe comestibile (Musa paradisiaca și sapientium). – Din banană. substantiv masculinbanan

banán (copac) (rar) s. m., pl. banáni substantiv masculinbanan

banan m. arbore, originar din India, ale cărui fructe înlocuiesc grâul în țările tropicale; din trunchiul său se fac stofe și hârtie (Musa paradisiaca). substantiv masculinbanan

BANÁN, banani, s. m. Bananier (1). – Din banană (derivat regresiv). substantiv masculinbanan

BANÁN, banani, s. m. Plantă tropicală cu aspect arborescent; are foi late și lungi, în mijlocul cărora cresc, în mănunchiuri, bananele (Musa paradisiaca și Musa sapientium); bananier. Patria bananului e Asia de sud. substantiv masculinbanan