BANALIZÁ vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni banal. [P.i. -zez. / < fr. banaliser]. verb tranzitivbanaliza
BANALIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni banal. (< fr. banaliser) verb tranzitivbanaliza
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Fr. banaliser. verb tranzitivbanaliza
banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză verb tranzitivbanaliza
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser. verb tranzitivbanaliza
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. R e f l. A deveni banal. ♦ Tranz. A face să devină banal. verb tranzitivbanaliza
banalizat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | banalizat | banalizatul | banalizată | banalizata |
plural | banalizați | banalizații | banalizate | banalizatele | |
genitiv-dativ | singular | banalizat | banalizatului | banalizate | banalizatei |
plural | banalizați | banalizaților | banalizate | banalizatelor |