bambus definitie

BÁMBUS s.m. Plantă exotică lemnoasă, cu tulpină dreaptă, goală pe dinăuntru, foarte rezistentă și înaltă până la 25 m. [Pl. -uși. Var. bambu s.m. / < fr., port. bambou, germ. Bambus < cuv. malaiez]. substantiv masculinbambus

BÁMBUS s. m. plantă exotică arborescentă, cu tulpină lemnoasă, dreaptă, goală pe dinăuntru, prevăzută cu noduri, foarte rezistentă. (< germ. Bambus, fr. bambou) substantiv masculinbambus

BÁMBUS, bambuși, s. m. Plantă exotică arborescentă cu tulpină lemnoasă, goală pe dinăuntru, din care se fac construcții ușoare, mobile etc. (Bambusa arundinacea). – Germ. Bambus (fr. bambou). substantiv masculinbambus

bámbus s. m., pl. bámbuși substantiv masculinbambus

BÁMBUS, bambuși, s. m. Nume generic pentru plantele exotice lemnoase cu tulpină dreaptă, goală pe dinăuntru (Bambusa). ♦ P. restr. Tulpina acestor plante, utilizată ca lemn de construcție, vargă de pescuit etc. – Din germ. Bambus, fr. bambou. substantiv masculinbambus

BÁMBUS, bambuși, s. m. Plantă exotică arborescentă din familia gramineelor, cu tulpină lemnoasă foarte solidă, goală pe dinăuntru; se întrebuințează ca material pentru construcții ușoare, mobile etc. (Bambusa arundinacea). Baston de bambus. Variantă: bámbu (CAMIL PETRESCU, V. 25) s. m. substantiv masculinbambus