balsam definitie

credit rapid online ifn

bálsám (balsámuri), s. n. – Suc gros folosit ca preparat aromat și curativ. – Mr. balsam. Lat. balsamum, care a putut intra în rom. pe mai multe căi: mai probabil, prin folosirea cuvîntului în farmacia veche. Apare din sec. XVII, uneori sub forma valsamngr. μπάλσαμον, cf. ngr. βάλσμον, tc. balsam, alb. balsam,, bg. balsam,, și de asemenea germ. Balsam, it. balsamo. Accentul în rom. este indiferent. Der. bălsăma, vb. (a îmbălsăma, a parfuma); bălsămi, vb. (înv.; a parfuma); balsamic, adj. (parfumat, aromat); îmbălsăma, vb. (a înmiresma, a parfuma; a impregna un cadavru cu anumite substanțe chimice); a îmbălsămi, vb. (a parfuma). substantiv neutrubalsam

balsám s. n., pl. balsámuri substantiv neutrubalsam

credit rapid online ifn

BALSÁM s.n. 1. Rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie ca preparat aromat și curativ. ◊ (Fig.) Miros foarte plăcut, pătrunzător. 2. (Fig.) Alinare, consolare. [Pl. -muri, -me. / < it. balsamo, cf. lat. balsamum]. substantiv neutrubalsam

BALSÁM s. n. 1. rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie. ◊ (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător. 2. (fig.) alinare, consolare. (< it. balsamo, lat. balsamum) substantiv neutrubalsam

BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale și care este folosit în farmacie ca preparat aromat și curativ. ♦ Fig. Miros foarte plăcut, pătrunzător. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. [Acc. și: bálsam] – It. balsamo (lat. lit. balsamum). substantiv neutrubalsam

*bálsam n., pl. e saŭ urĭ (lat. bálsamum, vgr. bálsamon, d. fenicianu baál-šamen, regele uleĭurilor). O rășină mirositoare care curge din uniĭ copacĭ. Medicament balsamic. Fig. Consolațiune: această știre ĭ-a fost un balsam. Med. Balsam potolitor, infuziune de plante narcotice în unt-de-lemn, întrebuințată la frecăturĭ. Și -ám. substantiv neutrubalsam

balsam n. 1. rășină mirositoare ce curge din unele vegetale, cu miros plăcut și cu putere vindecătoare; 2. fig. alinare, mângăiere: balsamul durerilor. substantiv neutrubalsam

BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Esență puternic parfumată extrasă din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosită în medicină, pictură, parfumerie etc. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum. substantiv neutrubalsam

BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale și care, dizolvat în uleiuri de eter, este folosit în farmacie ca preparat aromat și curativ. Balsam de Peru.Balsam de Canada = rășina unor arbori din Canada care se între­buințează în industria ceramică, la prepararea plasturilor, la lipirea lentilelor etc. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mîngîiere, consolare. Mi-e sufletul plin de amărăciune... Dar dacă tu ești lîngă mine și taci, cade peste el un balsam liniștit. CAMIL PETRESCU, T. II 269. Mult timp mîngîiere n-a fost pentru-a mea jale, Dar traiul e un balsam, și omul uitător. MACEDONSKI, O. I 174. Din minutele pe care în singurătatea de atunci le soco­team deopotrivă cu secolii, numai acelea îmi erau mîngîioase cînd vocea cornului îmi legăna auzul... Cît voi trăi nu voi uita ce dulce îmi era acel balsam melodios. ODO­BESCU, S. III 97. 3. Fig. (Rar) Miros foarte plăcut, pătrunzător, aro­matic. De miroase înmulțite Balsam viu din ele dînd, Zefir dulci suflări trimite. VĂCĂRESCU, P. 18. – Accentuat și: bálsam.Pl. și: (3, învechit) balsame (ODOBESCU, S. A. 241). substantiv neutrubalsam

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibalsam

balsam  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular balsam balsamul
plural balsamuri balsamurile
genitiv-dativ singular balsam balsamului
plural balsame balsamurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z