balon definitie

BALÓN¹ s.n. 1. Vehicul aerian constând dintr-un corp sferic, care se umple cu un gaz mai ușor decât aerul pentru a se menține în atmosferă. ◊ (Fam.) A lua (pe cineva) în balon = a face glume pe seama cuiva. ♦ Bășică de cauciuc foarte subțire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii. 2. Vas, în general de formă sferică, folosit pentru anumite operații chimice. ◊ Balon de săpun = bășică suflată din clăbuci de săpun. 3. Minge (de fotbal, de baschet etc.). [Pl. -oane. / < fr. ballon]. substantiv neutrubalon

BALÓN² s.n. Balonzaid. [Pl. -nuri. / < balonzaid]. substantiv neutrubalon

BALÓN² s. n. balonzaid. (< balon/zaid/) substantiv neutrubalon

balon, baloane, s. n. 1. prezervativ. 2. (la pl.) sâni mari. 3. (tox.) prezervativ sau balon din plastic în care se vinde pe străzi heroina. substantiv neutrubalon

balón s. n., pl. baloáne substantiv neutrubalon

BALÓN¹ s. n. 1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai ușor decât aerul, la care este atașată o nacelă. ♦ (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva. ◊ bășică de cauciuc foarte subțire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii. 2. minge (de fotbal, de baschet etc.). 3. (mar.) velă triunghiulară la ambarcațiile de regate. 4. înveliș transparent sau translucid, etanș, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc. 5. vas de formă sferică pentru anumite reacții chimice (de laborator). (< fr. ballon) substantiv neutrubalon

*balón n., pl. oane (fr. ballon, d. balle, minge. V. bal 2). Beșică umplută cu aer orĭ cu alt gaz. Aerostat. Fig. balon de încercare, experiență făcută ca să sondezĭ o afacere. Chim. Vas de sticlă sferică. substantiv neutrubalon

BALÓN, baloane, s. n. 1. Aerostat alcătuit dintr-o învelitoare impermeabilă care se umple cu un gaz mai ușor decât aerul și căruia i se atașează o nacelă. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în balon = a-și bate joc de cineva. ♦ Obiect de cauciuc foarte subțire, de obicei sferic, umplut cu aer sau cu un gaz mai ușor, cu care se joacă copiii. ♦ (Sport) Minge. 2. (În expr.) Balon de săpun = bășică suflată din clăbuci de săpun. 3. Vas sferic de sticlă întrebuințat în anumite operații chimice. – Fr. ballon. substantiv neutrubalon

balon n. 1. bășică mare umplută cu gaz, mai ușor decât aerul, cu care se ridică în atmosferă: problema direcțiunii baloanelor nu e încă pe deplin rezolvată; 2. bășică analoagă cu care se joacă copiii ca și cu o minge, sau ținând’o de o ață și lăsând’o să plutească în aer. substantiv neutrubalon

BALÓN, baloane, s. n. 1. Aerostat construit dintr-o învelitoare impermeabilă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul, de care se atașează o nacelă. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în balon = a-și bate joc, a ironiza (pe cineva). ♦ Jucărie de cauciuc foarte subțire, mai ales în formă de sferă, umplută cu aer sau cu un gaz ușor. ♦ (Sport) Minge. 2. (În sintagma) Balon de săpun = bășică formată din clăbuci de săpun; fig. vorbă goală, amăgitoare. 3. Vas sferic de sticlă, folosit în anumite operații chimice de laborator. ♦ (În sintagma) Balon de oxigen = rezervor de oxigen prevăzut cu un tub de aspirație, întrebuințat la reanimarea unui bolnav. 4. Balonzaid (2). – Din fr. ballon. substantiv neutrubalon

BALÓN, baloane, s. n. 1. Aerostat, de obicei de formă sferică, alcătuit dintr-o învelitoare făcută din material subțire și impermeabil, care se umple cu un gaz mai ușor decît aerul și căreia i se atașează o nacelă. Balon liber = balon care se poate mișca în orice direcție, nefiind fixat de sol. Balon captiv = balon legat de sol prin­tr-un cablu. ◊ Balon de protecție = balon captiv făcînd parte dintr-o rețea de baloane care împiedică trecerea avioanelor deasupra unei anumite regiuni. Balon de înce-rcare = balon mic căruia i se dă drumul înaintea începerii unei ascensiuni aerostatice, pentru a cunoaște direcția vîntului; f i g. idee sau știre lansată cu scopul de a constata opinia sau reacția publicului și care nu angajează formal sau nu compromite pe cel care o emite. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în balon = a rîde de cineva; a ironiza, a zeflemisi, a lua peste picior. ♦ Sferă mică de cauciuc, foarte subțire și umplută cu un gaz ușor, cu care se joacă copiii. Un balon scăpat se-nalță Dus de vînt, jucînd în lună. IOSIF, V. 53. 2. (Numai în e x p r.) Balon de săpun = bășică suflată din clăbuci de săpun. Zilele în restriște Se-nalță și apun Ca niște Baloane de săpun. TOPÎRCEANU, S. A. 46. 3. Vas de sticlă, de formă sferică, cu un gît (mai rar cu trei gîturi), întrebuințat în anumite operații chimice. 4. Minge de fotbal, de volei, de baschet etc. Balonul a intrat în plasă. substantiv neutrubalon

balón-sóndă s. n., pl. baloáne-sóndă substantiv neutrubalonsondă

a lua în balon / în răspăr / în zeflemea expr. v. a lua împrejur substantiv neutrualuaînbalon