BALIST(O)- elem. „mișcare, oscilație”, „azvârlire”. (< fr. balist/o/-, cf. lat. balista) invariabilbalisto
balístă (balíste), s. f. – Mașină de război cu care se aruncau bolovani. Lat. ballista (sec. XVIII). – Der. balistic, adj.; balistică, s. f. (formate pe bază fr.). substantiv femininbalistă
BALÍSTĂ s.f. Mașină de război antică, folosită de romani pentru lansarea de sulițe sau de bolovani.[< lat., it. balista]. substantiv femininbalistă
BALÍSTĂ s. f. mașină de război antică, la romani, pentru lansarea de sulițe sau de bolovani; balestră (1); (< lat. balista, fr. baliste) substantiv femininbalistă
*balístă f., pl. e (lat. balista și ballista, d. vgr. bállo, arunc. V. parabolă). Mașină cu care ceĭ vechĭ aruncaŭ pietre și alte lucrurĭ la asediŭ și care împlinea rolu tunuluĭ de azĭ. substantiv femininbalistă
balístă s. f., g.-d. art. balístei; pl. balíste substantiv femininbalistă
balistă f. mașină de răsboiu, în formă de praștie, cu care cei vechi asvârliau bolovani și alte projectile grele. substantiv femininbalistă
BALÍSTĂ, baliste, s. f. Mașină de război folosită în Antichitate pentru lansarea de sulițe și proiectile. – Din lat. ballista, it. balista, fr. baliste. substantiv femininbalistă