BALDAHÍN s.n. v. baldachin. substantiv neutrubaldahin
BALDAHÍN s. n. v. baldachin. substantiv neutrubaldahin
BALDAHÍN s. n. v. baldachin. substantiv neutrubaldahin
BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin. substantiv neutrubaldachin
baldahin substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | baldahin | baldahinul |
plural | baldahinuri | baldahinele | |
genitiv-dativ | singular | baldahin | baldahinului |
plural | baldahinuri | baldahinurilor |