balcâz definitie

balcîz (balcî́ză), adj. – Umflat, obez. Tc. balik kiz „fată grasă” (Iogu, GS, V, 362). Sînt prin urmare greșite interpretările date de Șeineanu, II, 37 (din tc. balkiz) sau de Lokotsch 203 (din tc. balqis), cuvinte pe care Tagliavini, Arch. rom., XII, 168, nu le-a putut identifica în tc.; de asemenea cea a lui Scriban, bazată pe tc. bal kiz „fată dulce ca mierea”, sau, mai înainte, cea dată de Loebel, plecînd de la ngr. παλαιά Kύζιϰος. adjectiv balcîz

BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform. adjectiv balcâz

balcî́z, -ă adj. (poate d. turc. bal-kyz, fată de mĭere, pin antiteză. După Löbel, turc. balkyz, ar veni d. ngr. Palai i Kýzikos, ruinele vechĭuluĭ Cizic). Fam. Urît: fată balcîză. Cov. S.f. Grăsană, bașoldină. adjectiv balcîz

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze adjectiv balcâz

balcâz a. Mold. slut: Costache cel răgușit, balcâz și răutăcios CR. [Origină necunoscută]. adjectiv balcâz

BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec. adjectiv balcâz

BALCÎ́Z, -Ă, balcîzi, -e, adj. (Mai ales în Mold.) Urît (la față și la trup), slut, diform. Nic-a lui Costache cel răgușit, balcîz și răutăcios, nu mai avea stăpînire asupra mea. CREANGĂ, A. 7. ◊ (Adverbial) Mii și mii, privindu-mă balcîz, Hohotesc, sluțindu-se de rîs. LESNEA, D. 15. adjectiv balcîz

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului balcâz

balcâz   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular balcâz balcâzul balcâ balcâza
plural balcâzi balcâzii balcâze balcâzele
genitiv-dativ singular balcâz balcâzului balcâze balcâzei
plural balcâzi balcâzilor balcâze balcâzelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z