bîlc n., pl. urĭ (cp. cu bulhac). Est. Rar. Bulhac. substantiv neutrubîlc
bấlc, -uri, s.n. – Băltoacă, mocirlă. Bâlc, nume de familie. – Cuvânt autohton (Philippide 1928, Rosetti 1962, Brâncuși 1983). substantiv neutrubâlc