BALBUȚÍE s. f. Tulburare de articulare a cuvintelor caracterizată prin repetarea sunetelor sau silabelor și folosirea unor pauze care întrerup vorbirea; bâlbâială; balbism. (după fr. balbutiement) substantiv femininbalbuție
balbuție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | balbuție | balbuția |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | balbuții | balbuției |
plural | — | — |