balbáș n. (turc. bal bašy, mĭere superioară). Vechĭ. Rar. Mursă, apă cu mĭere. substantiv neutrubalbaș
balbaș n. mied (băutura poporului de jos). [Turc. BAL BAȘY, miere de prima calitate]. substantiv neutrubalbaș
balbaș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | balbaș | balbașul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | balbaș | balbașului |
plural | — | — |