BALÁSTRU s. n. compas dintr-un braț, cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion, la trasarea de cercuri mari. substantiv neutrubalastru
balastru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | balastru | balastrul |
plural | balastre | balastrele | |
genitiv-dativ | singular | balastru | balastrului |
plural | balastre | balastrelor |