balastor definitie

BALASTÓR s.n. Mașină folosită pentru balastare. [< balasta + -or]. substantiv neutrubalastor

BALASTÓR s. n. mașină pentru balastare. (< balasta + -or) substantiv neutrubalastor

BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru așezarea balastului pe o linie ferată. – Din balast + suf. -or. substantiv neutrubalastor

balastór s. n., pl. balastoáre substantiv neutrubalastor

BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată. – Balasta + suf. -or. substantiv neutrubalastor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibalastor

balastor  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular balastor balastorul
plural balastoare balastoarele
genitiv-dativ singular balastor balastorului
plural balastoare balastoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z