BALASTÁ vb. I. tr. 1. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. 2. (Mar.) A încărca balastul la bordul navei. [< fr. ballaster]. verb tranzitivbalasta
BALASTÁ vb. tr. 1. a acoperi cu balast o șosea, un teren. 2. a încărca cu balast o navă, o mașină agricolă; a lesta. (< fr. ballaster) verb tranzitivbalasta
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Fr. ballaster. verb tranzitivbalasta
balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză verb tranzitivbalasta
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster. verb tranzitivbalasta
*balastéz v. tr. (fr. ballaster). Acoper cu balast (o cale). verb tranzitivbalastez
balasta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)balasta | balastare | balastat | balastând | singular | plural | ||
balastând | balastați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | balastez | (să)balastez | balastam | balastai | balastasem | |
a II-a (tu) | balastezi | (să)balastezi | balastai | balastași | balastaseși | ||
a III-a (el, ea) | balastează | (să)balastai | balasta | balastă | balastase | ||
plural | I (noi) | balastăm | (să)balastăm | balastam | balastarăm | balastaserăm | |
a II-a (voi) | balastați | (să)balastați | balastați | balastarăți | balastaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | balastează | (să)balasteze | balastau | balastară | balastaseră |