balansor definitie

credit rapid online ifn

BALANSÓR s.n. Balansier. [< balansa + -or]. substantiv neutrubalansor

BALANSÓR s. n. balansier (1). (< balansa + -or) substantiv neutrubalansor

credit rapid online ifn

BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Din balans + suf. -or. substantiv neutrubalansor

balansór (dispozitiv) s. n., pl. balansoáre substantiv neutrubalansor

BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or. substantiv neutrubalansor

BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). substantiv neutrubalansor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibalansor

balansor  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular balansor balansorul
plural balansoare balansoarele
genitiv-dativ singular balansor balansorului
plural balansoare balansoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z