reduceri si promotii 2018
Definitie balansare - ce inseamna balansare - Dex Online

balansare definitie

BALANSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) balansa; oscilare. [< balansa]. substantiv feminin balansare

BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, oscilare. substantiv feminin balansare

balansáre s. f., g.-d. art. balansắrii; pl. balansắri substantiv feminin balansare

BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare – V. balansa. substantiv feminin balansare

BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, oscilare, pendulare, balans. Balan­sarea ritmică a pendulului.Fundul dubei, in balansările ei, părea că se înalță spre el ca o răscolire de pămînt, amenințîndu-l. SAHIA, N. 84. În balansările sale regulate, bula atinge ușor suprafața nisipului. SAHIA, U.R.S.S. 57. substantiv feminin balansare

balansá (balanséz, balansát), vb.1. A echilibra, a egala, a fi la fel. – 2. A solda, a lichida. – 3. A legăna. Fr. balancer.Der. balans, s. n. (legănare); balansier (var. balanțier), s. n. (balansor), acesta din urmă din fr. balancier; contrabalansa, vb. (a echilibra, a pune în echilibru), din fr. contrebalancer. verb tranzitiv balansa

BALANSÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. 2. tr. A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 3. tr. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. [Var. balanța vb. I. / < fr. balancer]. verb tranzitiv balansa

BALANSÁ vb. I. tr., refl. a (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. II. tr. 1. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 2. a crea un echilibru între doi factori. (< fr. balancer) verb tranzitiv balansa

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înclina când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna. 2. Tranz. (În expr.) A balansa un cont = a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. – Fr. balancer. verb tranzitiv balansa

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză verb tranzitiv balansa

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer. verb tranzitiv balansa

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. R e f l. A oscila în jurul unui centru de echilibru (ca brațele unei balanțe); a se pleca, a se înclina cînd într-o parte cînd într-alta; a se legăna. Se balansează pe scaun.Sub bula care se balansează după legile pendulului există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57. ◊ Tranz. În zorii zilei, cînd vaporul își balansa mașina... Penelopa, zveltă, sprintenă, suia scara. BART, E. 46. Tranz. (Numai în expr.) A balansa un cont = a compara sumele din debitul și creditul unui cont spre a constata egalitatea sau diferența totalurilor; a face să se egaleze debitul cu creditul. 3.Tranz. F i g. (Franțuzism neobișnuit) A crea un echilibru (între doi factori, două forțe etc.), a ține cumpăna (la ceva); a cumpăni, a echilibra. V. con­trabalansa. (Atestat în forma balanța) [Radu cel Mare] cercă atunci a balanța puterea boierilor. BĂLCESCU, O.II 16. – Variantă: (învechit) balánță vb. I. verb tranzitiv balansa

*balanséz v. tr. (fr. balancer). Barb. Legăn. Șovăiesc, oscilez: victoria balansează. V. refl. Mă legăn. verb tranzitiv balansez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului balansare

balansare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular balansare balansarea
plural balansări balansările
genitiv-dativ singular balansări balansării
plural balansări balansărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z