BALANÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei glandului și a prepuțului (de origine micotică). [Pl. -te. / < fr. balanite, cf. gr. balanos – gland]. substantiv femininbalanită
BALANÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei glandului. (< fr. balanite) substantiv femininbalanită
balanítă s. f., g.-d. art. balanítei; pl. balaníte substantiv femininbalanită
balanită | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | balanită | balanita |
plural | balanite | balanitele | |
genitiv-dativ | singular | balanite | balanitei |
plural | balanite | balanitelor |