balángă, și -ncă, f. pl. e și bălăngĭ, -ncĭ (d. balang). Talangă, dalangă, un fel de clopot subțire care sună dogit și care se atîrnă de gîtu vitelor. temporarbalangă
balanca (balanga) int. exprimând sunetul clopoțeilor: deodată auzii balanga-balanga! ISP. [Onomatopee]. ║ f. 1. clopoțel la gâtul dobitoacelor: 2. (de a) Mold. numele unui joc copilăresc cu palma. temporarbalanca