calu’ bălan expr. (er.) penis. adjectivcalu
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. 1. (Despre oameni) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Cu părul alb; plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. Adăp bălanul și-l încalec (STANCU). – Din băl + suf. -an. adjectivbălan
bălán, -ă adj. (vsl. bĭelŭ, alb., cu sufixu an). Bălaĭ, blond (ob. maĭ mult la masc.): om, boŭ, cal bălan. Bălan să v’aleagă (cele ce spunețĭ), dracu s’aleagă (să’nțeleagă) vorbele voastre (Bălan pin antiteză îld. cel negru = dracu). adjectivbălan
bălán (pop.) adj. m., pl. băláni; f. bălánă, pl. băláne adjectivbălan
bălan a. de coloare între alb și galben sau auriu (se zice mai ales de față și de păr). [Derivat din băl cu sufixul an: varianta bălaiu e analogică (cf. laiu)]. ║ m. bou sau cal cu părul aproape alb: hi! bălane ! adjectivbălan
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an. adjectivbălan
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. 1. (Despre părul oamenilor, p. e x t. despre oameni) Blond, bălai. Înainte de a trece la dreapta țîțacăi Leona, mi-a mîngîiat părul bălan. SADOVEANU, N. F. 158. Cu deosebire mi se lipi de inimă un tînăr nalt, bălan și de o înfățișare foarte distinsă. VLAHUȚĂ, O. A. 145. Ieși, copile cu părul bălan, afară și rîde la soare, doar s-a îndrepta vremea. CREANGĂ, A. 34. Injunia sa se vede că fusese bălan, căci ochii lui aveau încă o ușure văpsea de alb-albastru. NEGRUZZI, S. I 58. Spre țară au plecat, Cu Marin și cu Ciocan, Cu Lisandru cel bălan. ALECSANDRI, P. F. 180. ♦ (Substantivat, m.; în superstiții, ironic) Dracul, diavolul (Atestat în forma regională balan) Bălan să-ți aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbești deslușit. CREANGĂ, P. 151. 2. (Despre animale domestice) Cu părul alb; plăvan, bălai. I-aduse... un cal bălan. BENIUC, V. 36. Mînză bălană Paște noaptea-n poiană (Luna plină). SADOVEANU, P. C. 10. Oiță bălană, Cu lînă bîrsană, De trei zile-ncoace Gurița nu-ți tace. TEODORESCU, P. P. 435. Mîncatu-s de dușmani, Ca iarba de boi bălani. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 191. Boi, bour ei... Pe pînteci bălani, Pe spate plăvani. ALECSANDRI, P. P. 102. ♦ (Substantivat, m. și f.) Nume dat unor animale domestice (boi, vaci, oi, cai, cîini etc.) cu părul alb. Adăp bălanul și-l încalec. STANCU, D. 249. Veniți de puneți mina să scot pe bălana din noroi. VISSARION, B. 41. D-aș mai trăi pîn’la toamnă, Cumătră Ioană, Să pun șaua pe bălană! TEODORESCU, P. P. 332. ◊ Expr. (Popular) E mîncat ca bălana de ham, se zice despre omul prăpădit de nevoi. Popa era călare pe bălană și întreba de iapă, se spune despre cei uituci, zăpăciți sau proști. adjectivbălan
BALÁN1 s. m. Mic crustaceu fixat pe rocile litorale sau pe cochilii. (< fr. balane, lat. balanus) substantiv masculinbalan
balan adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | balan | balanul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | balan | balanului |
plural | — | — |