balamuți definitie
- Vezi aici mai multe sinonimebalamuți
- Vezi aici mai multe rimebalamuți
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuba
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubal
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuți
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuți
balamút (balamúți), adj. – 1. Înșelător, trișor. – 2. Rablagit, hodorogit. Pol., rut., ceh., rus. balamut (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; DAR). Înv., aproape ieșit din uz. adjectivbalamut
balamut, balamuți, s. m. om naiv / ușor de păcălit; victimă predilectă a unui hoț adjectivbalamut
balamút, -ă s. și adj. (rut. pol. balamut, înșelător, palavragiŭ, fanfaron. V. bălăcesc). Vechĭ. Înșelător, șarlatan. Azĭ. Munt. Om care vorbește încurcat, bîlbîit, tont, prost (Cp. cu bădăran). Mold. Măsluit (vorbind de cărțile de joc). V. șuler. adjectivbalamut
balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte adjectivbalamut
balamuțésc v. intr. (rut. balamútiti, a înșela, a încurca, rus. „a turbura, a încurca”). Vechĭ. Bîrfesc, flecăresc. verb tranzitivbalamuțesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluibalamuți
| balamuți | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)balamuți | balamuțire | balamuțit | balamuțind | singular | plural | ||
| balamuțind | balamuțiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | balamuțesc | (să)balamuțesc | balamuțeam | balamuții | balamuțisem | |
| a II-a (tu) | balamuțești | (să)balamuțești | balamuțeai | balamuțiși | balamuțiseși | ||
| a III-a (el, ea) | balamuțește | (să)balamuțeai | balamuțea | balamuți | balamuțise | ||
| plural | I (noi) | balamuțim | (să)balamuțim | balamuțeam | balamuțirăm | balamuțiserăm | |
| a II-a (voi) | balamuțiți | (să)balamuțiți | balamuțeați | balamuțirăți | balamuțiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | balamuțesc | (să)balamuțească | balamuțeau | balamuțiră | balamuțiseră | ||