balamut definitie
- Vezi aici mai multe sinonimebalamut
- Vezi aici mai multe rimebalamut
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuba
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubal
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuut
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cumut
balamút (balamúți), adj. – 1. Înșelător, trișor. – 2. Rablagit, hodorogit. Pol., rut., ceh., rus. balamut (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; DAR). Înv., aproape ieșit din uz. adjectivbalamut
balamut, balamuți, s. m. om naiv / ușor de păcălit; victimă predilectă a unui hoț adjectivbalamut
balamút, -ă s. și adj. (rut. pol. balamut, înșelător, palavragiŭ, fanfaron. V. bălăcesc). Vechĭ. Înșelător, șarlatan. Azĭ. Munt. Om care vorbește încurcat, bîlbîit, tont, prost (Cp. cu bădăran). Mold. Măsluit (vorbind de cărțile de joc). V. șuler. adjectivbalamut
balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte adjectivbalamut
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibalamut
| balamut adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | balamut | balamutul | balamută | balamuta |
| plural | balamuți | balamuții | balamute | balamutele | |
| genitiv-dativ | singular | balamut | balamutului | balamute | balamutei |
| plural | balamuți | balamuților | balamute | balamutelor | |