balamuțit definitie

credit rapid online ifn

balamuțésc v. intr. (rut. balamútiti, a înșela, a încurca, rus. „a turbura, a încurca”). Vechĭ. Bîrfesc, flecăresc. verb tranzitivbalamuțesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibalamuțit

balamuțit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular balamuțit balamuțitul balamuți balamuțita
plural balamuțiți balamuțiții balamuțite balamuțitele
genitiv-dativ singular balamuțit balamuțitului balamuțite balamuțitei
plural balamuțiți balamuțiților balamuțite balamuțitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z