balamuțire definitie

credit rapid online ifn

balamuțésc v. intr. (rut. balamútiti, a înșela, a încurca, rus. „a turbura, a încurca”). Vechĭ. Bîrfesc, flecăresc. verb tranzitivbalamuțesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibalamuțire

balamuțire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular balamuțire balamuțirea
plural balamuțiri balamuțirile
genitiv-dativ singular balamuțiri balamuțirii
plural balamuțiri balamuțirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z