balamuțíe f. (d. balamut). Vechĭ. Bîrfeală, calomnie. substantiv femininbalamuție
balamuțíe (înv.) s. f., art. balamuțía, g.-d. art. balamuțíei; pl. balamuțíi, art. balamuțíile substantiv femininbalamuție
balamuție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | balamuție | balamuția |
plural | balamuții | balamuțiile | |
genitiv-dativ | singular | balamuții | balamuției |
plural | balamuții | balamuțiilor |