reduceri si promotii 2018
Definitie balamuți - ce inseamna balamuți - Dex Online

balamuți definitie

balamút (balamúți), adj.1. Înșelător, trișor. – 2. Rablagit, hodorogit. Pol., rut., ceh., rus. balamut (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; DAR). Înv., aproape ieșit din uz. adjectiv balamut

balamut, balamuți, s. m. om naiv / ușor de păcălit; victimă predilectă a unui hoț adjectiv balamut

balamút, -ă s. și adj. (rut. pol. balamut, înșelător, palavragiŭ, fanfaron. V. bălăcesc). Vechĭ. Înșelător, șarlatan. Azĭ. Munt. Om care vorbește încurcat, bîlbîit, tont, prost (Cp. cu bădăran). Mold. Măsluit (vorbind de cărțile de joc). V. șuler. adjectiv balamut

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte adjectiv balamut

balamuțésc v. intr. (rut. balamútiti, a înșela, a încurca, rus. „a turbura, a încurca”). Vechĭ. Bîrfesc, flecăresc. verb tranzitiv balamuțesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului balamuți

balamuți   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) balamuți balamuțire balamuțit balamuțind singular plural
balamuțind balamuțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) balamuțesc (să) balamuțesc balamuțeam balamuții balamuțisem
a II-a (tu) balamuțești (să) balamuțești balamuțeai balamuțiși balamuțiseși
a III-a (el, ea) balamuțește (să) balamuțeai balamuțea balamuți balamuțise
plural I (noi) balamuțim (să) balamuțim balamuțeam balamuțirăm balamuțiserăm
a II-a (voi) balamuțiți (să) balamuțiți balamuțeați balamuțirăți balamuțiserăți
a III-a (ei, ele) balamuțesc (să) balamuțească balamuțeau balamuți balamuțiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z