balalaică definitie

BALALÁICĂ s.f. Instrument muzical cu trei coarde, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară. [Pron. -lai-că. / < rus. balalaika]. substantiv femininbalalaică

BALALÁICĂ s. f. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară, cu trei coarde ciupite. (< rus. balalaika) substantiv femininbalalaică

balalaică, balalaice, s. f. (intl., înv.) pistol, armă de foc substantiv femininbalalaică

BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cu cutie de rezonanță triunghiulară, care emite sunete prin ciupire și prin percuție. – Rus balalajka. substantiv femininbalalaică

*balaláĭcă s., pl. e (rus. balaláika). Un fel de chitară cu gîtul lung, cu treĭ coarde și cu cutia în treĭ colțurĭ. V. cobuz. substantiv femininbalalaĭcă

balaláică s. f., g.-d. art. balaláicii; pl. balaláici substantiv femininbalalaică

BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical popular rusesc cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika. substantiv femininbalalaică

BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cu cutie de rezonanță triunghiulară, care emite sunete prin ciupirea și percuția coardelor, servind adesea pentru a acompania vocea. – Pronunțat: -lai-că. substantiv femininbalalaică

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibalalaică

balalaică   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular balalaică balalaica
plural balalaici balalaicile
genitiv-dativ singular balalaici balalaicii
plural balalaici balalaicilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z