BALAFÓN s.n. Instrument muzical de percuție din Africa occidentală, asemănător cu xilofonul, format din lame de lemn tare acordate diatonic; marimba. [< fr. balafon]. substantiv neutrubalafon
BALAFÓN s. n. instrument muzical de percuție, african, asemănător cu xilofonul, din lame de lemn tare acordate diatonic; marimbă, marimbafon. (< fr. balafon) substantiv neutrubalafon
balafón s. n., pl. balafoáne substantiv neutrubalafon
BALAFÓN, balafoane, s. n. Instrument muzical african de percuție, format din lame de lemn acordate diatonic.- Din fr. balafon. substantiv neutrubalafon
balafon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | balafon | balafonul |
plural | balafoane | balafoanele | |
genitiv-dativ | singular | balafon | balafonului |
plural | balafoane | balafoanelor |