balador definitie

BALADÓR s.m. (Franțuzism) Persoană căreia îi place mult să se plimbe, plimbăreț. ♦ Joker. // s.n. Sistem compus dintr-una sau din mai multe roți dințate, montate pe același arbore și deplasabile în lungul axei, care, angrenate cu alte roți fixate pe alți arbori, pot realiza diferite raporturi de transformare a vitezei. [Cf. fr. baladeur]. substantiv neutrubalador

BALADÓR s. n. sistem compus dintr-una sau mai multe roți dințate, montate pe un arbore canalat și deplasabile în lungul axei, care, angrenate cu roți dințate de pe alți arbori, pot transmite viteze diferite. (< fr. baladeur) substantiv neutrubalador

BALADÓR, baladoare, s. n. Sistem compus dintr-una sau din mai multe roți dințate, montate pe același arbore, care, angrenate pe rând cu alte roți, pot realiza diferite raporturi de transformare a vitezei. – După fr. baladeur. substantiv neutrubalador

baladór s. n., pl. baladoáre substantiv neutrubalador

BALADÓR, baladoare, s. n. Piesă de angrenaj al unei cutii de viteză, compus din una sau mai multe roți dințate cu posibilități de deplasare axială, în scopul modificării raportului de transmisie. – Din fr. baladeur. substantiv neutrubalador